Pestera Veterani - acces prioritar

Peştera Veterani şi-a luat numele de la aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş, care a refortificat peştera la sfârşitul secolului al XVII-lea. Peştera este săpată în malul stâng al Dunării, la Cazanele Mari, în masivul muntos Ciucaru Mare, la 500 m aval de Peştera de la Gura Ponicovei, sub peretele denumit Pânza Curii. Cunoscută şi sub numele de „Peştera lui Veterani“, „Peştera din Pânza Curii“ sau „Peştera Piscabara“, grota este situată la o înălţime de aproximativ 70 de metri deasupra apei, are o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri. Aceasta face parte din Parcul Natural Porţile de Fier din judeţul Mehedinţi.
Legendele locului spun că prin spărtura din peretele peşterii, dimineaţa, intra o rază de soare ce cădea exact pe altarul pe care dacii sacrificau păsările pe care le ofereau ca ofrandă zeilor. Povestea pare să fie confirmată de cantitatea mare de oase de păsări găsite de arheologi în interior. Romanii, impresionaţi de această istorie străveche, dar şi pentru că grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigaţiei pe fluviu, au ridicat în interior nişte ziduri, i-au mai făcut câteva întărituri şi au transformat-o într-o mică cetate, pe care au botezat-o Peth.
În anul 1400, imperiul austriac ridica aici o fortăreaţă.

În 1692, fortăreaţa era condusă de un general austriac de origine italiană, Friedrico Veterani. La sfârșitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridica peste ruinele fortăreţei romane ziduri groase de 2 m şi înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Grota putea adăposti maximum 250 de soldaţi şi era folosită ca refugiu în urma atacurilor turceşti din acea perioadă.  În Peştera Veterani au fost identificate resturi fosile de Ursus spelaeus şi ale hienei de peşteră, un fragment de ceramică veche şi fosile ale unor specii endemice.